suveica chicD10

în Gazeta Satelor...

2012-01-26T04:09:00.000-08:00

O suveică dinMândra, într-un tur inedit în jurullumii

Satul Mândraeste, se pare, localitatea din Ţara Făgăraşuluicu cea mai mare vizibilitate naţională şi internaţională din acest moment. Şiasta datorită unei campanii ingenioase, desfăşurate în jurul unei suveici careprovine de la un război de ţesut vechi de peste 100 de ani! Suveica i-a aparţinutMamei Ruţa lui Cuculaie, care şi-a dorit ca obiectul de lemn cu care a ţesut zestrepentru tot neamul ei (şi mulţi alţii din toată zona) să colinde lumea. Şi să lepovestească tuturor oamenilor, despre cum se ţes pânzele în satul de la poaleleFagaraşilor, despre cât de harnici, frumoşi, povestitori şi dichisiţi suntmândrenii ei. Nepoata batrânei, actriţa si jurnalistul Alina Zară, a pus bazeleprimei Instituţii Virtuale cu Aplicaţii Reale din România, creată iniţialspecial pentru a împlini dorinţa bunicii sale. Agenţia de Împlinit Dorinţe aavut ca prim proiect, turul-campanie al suveicii în jurul lumii. Zeci de oameni preiau suveica, o duc în celemai îndepărtate şi spectaculoase locuri din lume, fac fotografii, adună poveştipentru pagina ei specială de internet (www.suveicachicd10.blogspot.com)şi o dau din mână în mână mai departe, pentru ca aceasta să ajungă pe totMapamondul. Poveştile din Mândra s-au auzit deja, în 2 ani de calatorii, în aproape 50 de destinatii (Romania,Europa, Africa de Nord, Asia de Nord, Asia de Est, Asia de Sud, Orientul Apropiat, Statele Uniteale Americii, America Centrala, America de Sud, Australia, Noua Zeelanda) Peste230 de mii de km bătuţi (232762,79) – astfel încât, până acum ar fi putut faceînconjurul lumii pe la ecuator de cel putin 5,8 ori... Zilele acestea, suveicavedetă din Mândra, spune povesti de acasă de la ea şi de la Mama Ruţă, în Peru &Republica Dominicană!

Mama Ruţă a trecut la cele sfinte înurmă cu aproape 10 ani. Nepoata sa îi îndeplineşte dorinţa cu un respectînduioşător. Îm memoria bunicii şi ca o continuare firească a acestei poveşticu mândreni frumoşi, harnici şi pricepuţi, autorităţile locale sprijină un alt proiect special, aflat deja în lucru: Muzeul de Pânzeşi Poveşti, care va fi casa oficială a suveicii călătoare! Aici se vor regăsiimagini ale acestui tur inedit, colecţii speciale de pânze, fotografii,poveşti, atelierele de creţie Mândra Chic, fusion old-new, plecând de laprincipiul că modernismul nu s-a născut pe loc gol. Pentru a exista, acesta arenevoie, la bază, de tradiţie!

ianuarie 2012

suveica la ambasada Romaniei de la Zagreb, intr-o expozitie speciala (curator: nepoata Mamei Ruta)

2012-01-18T03:45:00.000-08:00

Inaugurarea expozitiei a avut loc la Zagreb, pe 30 noiembrie 2011, la evenimentul organizat de Ambasada Romaniei din Croatia, sub patronajul ES d-ul Cosmin Dinescu, ambasador al Romaniei in Republica Croatia si d-na consul Carmen Iliescu, cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei. La receptie au fost invitati diplomati din intreaga lume, carora le-a fost prezentata o bucatica binecuvantata de Romanie, incremenita pentru vesnicie in spatiul mirific dintre Muntii Fagarasului si raul Olt. Vedeta expozitiei: suveica Mamei Ruta din Mandra, obiect romanesc autentic, ce calatoreste de doi ani in jurul lumii.

Mai multe despre aceasta expozitie, aici.

"in jurul lumii cu romani" - un proiect de Brad Florescu... ( cu suveica Mamei Ruta in bagaje )

2011-11-20T01:31:00.001-08:00

Brad Florescu a oferit suveicii Mamei Ruta din Mandra - Tara Fagarasului (care de mai bine de doi ani descopera lumea ) de departe, cea mai spectaculoasa calatorie de pana acum. 35 de mii de km, 3 continente, 10 capitale. "in jurul lumii cu romani"

calatorind...

10 capitale si zeci de romani care se aduna in jurul suveicii sa ne descopere Romania lor de acolo, de departe. Sa isi aduca aminte si sa pipaie o bucatica audentica din Romania de acasa... in asteptarea povestii lui Brad, incarcam, pe rand, fotografii din acest trip...

Londra

Paris

Praga

Roma

la New York, via Jibou

2011-09-29T12:44:00.000-07:00

expo foto NY

Trip la New York - SUA, cu Alina Sorana Tarmu, via Jibou - Romania

" O suveică antică din Țara Făgărașului colindă de câtva timp printre meridiane, unindu-le cu un fir nevăzut. E suveica mamei Ruța din Mândra. Am fost onorată să fiu și eu pentru o vreme gazda suveicii plecate din ținutul de baștină al mamei mele, mai ales că bunica mea maternă, mama Maria din Vad, comuna Șercaia, țesuse și ea la vremea ei valuri de covoare, cuverturi și tot felul de alte pânzeturi minunate. Nu-mi mai amintesc suveicile ei, doar războiul ei de țesut, care mă fascina teribil. Ținând în mâini suveica mamei Ruța, m-am simțit legată prin același fir nevăzut de formidabila ghildă a țesătoarelor Țării Făgărașului, și am realizat că firul acela fusese mereu acolo, un adevărat fir călăuzitor, care țesea în spiritul meu o tapiserie fabuloasă, ale cărei detalii abia acum începeau să se reveleze
.......

Mai întâi am dus suveica la castelul Wesselényi din Jibou, orășelul meu natal, unde m-am aflat pentru câteva zile în august. Fostul parc al unui dintre cele mai frumoase castele renascentiste ale Transilvaniei adăpostește din 1968 Grădina Botanică “Vasile Fati” și Centrul de Cercetări Biologice.

Apoi, cu suveica în geantă, ca un inconfundabil semn de identitate, am revenit în metropola pe care de câțiva ani am norocul să o numesc acasă: New York! Și iată suveica mamei Ruță bucurându-se împreună cu mine de priveliștile ultraurbane ale megalopolisului coastei de Est americane:privind spre Manhattan de pe malul drept al Hudsonului și din Liberty Park spre Statuia Libertății,și la o plimbare prin Central Park.

Următoarea destinație a suveicii? Nu doar una, ci un întreg turneu în jurul lumii, începând din 14 octombrie, impreuna cu Brad Florescu, in proiectul sau "In jurul lumii, cu Romanii"! 3 continente, 10 capitale, 35 de mii de km... Urmăriți, in continuare, calatoria suveicii năzdrăvane, care, așa cum știe ea mai bine, purtând o scânteie din spiritul neobosit al mamei Ruța, întărește, parcă, urzeala atât de încercată a lumii…
Alina Sorana Tarmu

ACASĂ - în Muzeul de Pânze şi Poveşti

2011-08-24T05:01:00.000-07:00

După aproape 2 ani de peregrinări prin lume ( într-o campanie de promovare a satului său natal din Ţara Făgăraşului, Transilvania, România, Europa), la mijlocul lui august 2011, suveica Mamei Ruţa s-a întors câteva zile acasă. I-a fost repartizat un loc de cinste în Muzeul de Pânze şi Poveşti din Mândra ( alături de războiul de ţesut în care a "lucrat" ani de zile - care a fost reinsatalat şi pus la treabă în atelierele mândra chic de aici! Cu ocazia lansării acestui proiect, a avut loc şi o expoziţie care a cuprins impresii foto de pe întreg mapamondul - suveica prin toate locurile în care a ajuns: de la un capăt la altul al lumii.

Apoi a plecat mai departe - via New York :)

alta calatorie exotica...

2011-05-20T02:24:00.000-07:00

impreuna cu Andrei Zincenco, prietenul nostru care a mai plimbat-o si prin desertul marocan ... de data aceasta: Bulgaria, Turcia, Siria, Iordania, Liban

"Life begins at the End of your comfort zone" - motto-ul unei calatorii cu motocicleta de 6900km prin Bulgaria, Turcia, Siria, Iordania, Liban

"In ciuda ideilor preconcepute despre Orientul Mijlociu am intalnit oameni foarte prietenosi, drumuri bune si in general natiuni mai civilizate decat noi romanii. Nu am facut foto prea multe pe strada, ca sa nu atrag atentia, am filmat insa de pe casca :) Suveica a fost cu mine tot timpul! Am povestit lumii despre Tara Fagarasului , iar lumea ne-a povestit despre ea si ne-a lasat sa o descoperim" Andrei.

................................

road book

Citadela din Aleppo. Poarta principala

La Palmyra am ajuns la apus. Asa arata :)

Palmyra. Coloanele de la casa Reginei Zenobia - minune arhitehtonica

Doar vreo 4000 de sclavi au mai supravietuit livrarii acestor patru coloane la captatul unei calatorii de patru luni incepute in Egipt. Nu se stie cati au plecat initial.

Palmyra. Teatrul din 200 A.D.

Damasc - orasul vechi

Amman, Iordania. Amfiteatrul roman

Petra. Poarta Trezoreriei sculptata in munte. Doua niveluri desupra pamantului, un nivel sub pamant.

Teatrul - punct de reper in istoria oricarui oras antic:)

Petra by Night - mii de lumanari marcheaza drumul...

Jerash. Iordania.

beirut - modernism...

Krak des Chevaliers. Imortal

Rural. Undeva in estul Siriei, o intalnire cu copii si tinerii iesiti de la scoala. Un pic neobisnuiti cu strainii si suveica, dar zambitori si veseli.

acasa intre doua drumuri...

2011-02-17T14:12:00.000-08:00

Dupa un an si ceva de umblat prin lume, suveica a poposit, in sfarsit, cateva minutele si acasa! Intr-un plic venit din Australia, pe lada de zestre a Mamei Ruţa, cu dor de ea şi drag de a povesti toate drumurile ei minunate! N-a apucat sa si traga bine sufletul ca a preluat-o Catalina Filip Coapsi (TVR), a trecut-o o noapte pe la Art Hotelul minunat al prietenei noastre Marcela Cosnean de la Harman - unde mi-am dorit tare mult sa ajunga (la casuta din povesti) si a dus o la Bucuresti, de unde o preia dinnou Andrei Zincenco pentru un drum pe motor prin Siria! Suveica este deja la a doua calatorie cu Andrei, dupa memorabilul drum de Africa...

Marcela Cosnean si Catalina Filip Coapsi
Foto: Eugen Demeterca

anul nou (2011) in Australia....

2011-01-05T07:09:00.000-08:00

De Revelion, suveica a tinut sa ajunga in Australia, pentru că stia clar că locul e minunat iar oamenii alături de care va petrece, pe măsură. Mai mult, a făcut alegerea asta deoarece stia ca australienii sunt printre primii de pe glob care intra in noul an, asa ca a dat cu Ellis o fuga pana acolo! O fuga de vre o 2 , 3 luni, ca sa poata vedea tot continentul si Noua Zeelanda! La multi ani!

2010-12-13T05:03:00.000-08:00

Ellis si suveica traverseaza Europa in drum spre Noua Zeelanda si Australia

Finalul lui 2010 si inceputul lui 2011 prinde bucatica romaneasca de lemn din Tara Fagarasului, care a plecat sa colinde mandra mapamondul, pe un alt continent, la capatul lumii... Povestea acestei calatorii facute impreuna cu Elis Ancuta, a venit tocmai cu vaporul... si a batut ceva cale pana la noi:)

Piatra-Neamt Romania; Warburg Germany; Rome Italy; Brisbane Australia; Wellington-New Zealand
.

ELIS : " Azi m-am despartit de Suveica mea draga, cu care am petrecut 5 luni, pline cu de toate. Emotii, tristeti, bucurii, intalniri cu oameni cunoscuti dar si necunoscuti, toate le-am trait din plin impreuna. Am petrecut de Hallowen, Craciun si Anul Nou, iar in 2 zile pe 26 ianuarie am fi putut fi impreuna de ziua Australiei, eveniment foarte important in aceasta tara.

Marea noastra aventura, a inceput la mine acasa, in Piatra-Neamt, unde, cea mai buna prietena a mea, Claudia, a preluat Suveica de la Romina Ardelean, abia sosita din frumoasa si misterioasa tara, Thailanda. Cand am avut-o in sfarsit, i-am soptit incetisor "Suveica mea draga, pregateste-te, vom avea multa treaba... Dupa cateva petreceri cu prietenii mei din Piatra-Neamt, Iasi si Bucuresti, am plecat in sfarsit din tara si primul popas l-am facut in Germania - Warburg, unde momentan am rezidenta, dar nu pentru mult timp. Dupa ce i-am facut cunostinta Suveicii si cu prietenii mei din Germania, am decis sa plecam un pic in Italia, sa-i prezint si familia, inainte de a pleca in marea calatorie la capatul pamantului. Mi-a spus ca, i-a placut de familia mea si Italia - are multa istorie si cafea buna. :) Satule de batut strazile si cafenelele Romei, ne-am hotarat sa ne facem iar bagajele, de data asta pentru un timp mai indelungat. I-am spus Suveicii ca o sa fie un drum lung si obositor, la care ea mi-a raspuns ca nu-i pasa, ca doar ea a cutreierat lumea si este obisnuita. Am plecat pe 7 octombrie 2010 din Roma si am ajuns in Brisbane Australia pe 9 octombrie 2010 dimineata. De fapt sunt doar 27 de ore de zbor cu tot cu escale dar aici, intervine si diferenta de fus orar, 8 ore inaintea Romaniei si de aceea parea ca am calatorit aproape 3 zile. A fost totusi un drum obositor, ca nu prea aveai unde sa-ti misti picioarele dar Suveicii nu i-a pasat. Odata ajunse aici, ne-am tras sufletul vreo 2 saptamani, dupa care am plecat in Noua Zeelanda, unde am avut parte de o vacanta de vis. Tot ce am vazut si am facut noi acolo, ramane in amintirea noastra pentru totdeauna. Nici cele mai bune fotografii nu pot sa redea frumusetea acestei tari si cat de bine ne-am simtit acolo. Plus ca trebuia sa stai cu aparatul de fotografiat non-stop in mana, lucru de care nu prea aveam chef!!!! :)

Suveica avea foarte mare lipici, isi facea prieteni peste tot si de toate rasele si...pe langa ea si eu. :)) A fost minunat si ne propusesem sa ne intoarcem in 2011, la campionatul mondial de rugby, cand va juca Romania.

Ne-am intors in Brisbane, unde am continuat aventura noastra. Am vizitat orasul si imprejurimile lui, am vazut locuri minunate care astazi nu mai sunt din cauza inundatiilor. :( Da, Suveica a vazut si asta din pacate, dar ei tot nu i-a fost frica, ci doar s-a plans de prea multa umezeala in atmosfera. Dupa ce s-au oprit ploile, am lasat-o vreo 2 zile la soare...

Inainte ca nefericitul eveniment al inundatiilor sa se intample, eu si Suveica am fost in Perth, un oras situat la vreo 3000 km distanta de Brisbane, unde locuiesc cele mai dragi verisoare, pe care nu le vazusem de vreo 15 ani. Acolo am petrecut cel mai minunat Craciun, unde eu si Suveica am avut norocul sa prindem cele mai frumoase apusuri de soare in oceanul Indian. Mosul, i-a adus Suveicii un breloc in forma de cangur si un bumerang sa nu uite ca a fost si prin Australia. :))

Timp de o saptamana cat a durat perioada Craciunului, am fost din casa in casa la familii de romani care locuiesc in Australia de mai bine de 20 de ani. Am fost cu colindul si am fost asteptate cu sufletul la gura, sa le mai povestim ce mai este prin Romania lor, care acum nu mai exista pentru ei, decat in suflet. Le-am povestit numai de bine si ca, mai sunt inca oameni minunati in ciuda situatiei prin care trece tara si oamenii ei acum. Dupa mai multe povesti despre una si despre alta, am trecut la petrecareala, care s-a lasat cu multe BBQ (un fel de gratar la noi), multe beri si cu multa baie in piscina. "Asta da viata", a exclamat Suveica :)) Odata trezite din mahmureala :)), am spus ca este cazul sa ne dezintoxicam si sa cautam un loc in natura, unde sa ne odihnim un pic oasele :))). Si uite asa am ajuns noi intr-o padure ( Valley of the giants) in Pamberton, unde copacii numiti "Karri tree"sunt rosii. Acolo ne-a placut ceva in mod deosebit. Era o punte de metal ( The Tree Top Walk) cocotata in varful copacilor de pe care puteai sa vezi de la inaltime toata padurea de copaci rosii si uriasi. Am plecat de acolo visand la frumusetile de pe pamantul asta.

Si pentru ca ne-a placut atat de mult in padurea cu copaci rosii, am hotarat sa ramanem de Anul Nou acolo. In fiecare dimineata, in timp ce-mii savuram cafeaua, veneau niste papagali (parrots) si niste pasari nostime (kookaburra) care scoteau niste sunete ciudate, sa manance firmituri de paine din mana ta. Erau o nebunie sa-i vezi cum vin si se aseaza pe bratul tau sa-ti ciuguleasca din palma. :)). Nu se exagereaza deloc cand se spune ca anumite locuri sunt ca in paradis.

Cand a venit si ultima zi din an, fiind in padure, nu prea am avut noi chef sa ne impopotanam, asa ca s-a decis sa petrecem Revelionul in pijama pe terasa cabanei, unde am incins o petrecere asa cum se cuvine si asa cum stiu romani s-o faca. Si australienii sunt petrecareti, numai ca dupa vreo cateva beri, engleza lor se pierde undeva pe drum, lasand loc unor slanguri greu de priceput si de inteles :)) . Asa ca eu si Suveica radeam de multe ori, dar nici noi nu stiam de ce. Radeam ca rade toata lumea si era de-ajuns!! :))

Intoarcerea noastra acasa a fost destul de trista, dar eram animate de gandul ca o sa petrecem Sfintele Sarbatori de Pasti, in Sydney. Insa bucuria noastra a fost de scurta durata, pentru ca si alti iubitori ai Suveicii, dornici sa-i duca povestea mai departe, au solicitat-o. Suveica are drumul ei in viata si in lume, Îi doresc sa nu ramana loc pe pamantul asta, unde ea sa nu fi fost!

Noua Zeelandă

Australia

2010-10-07T11:52:00.000-07:00

Reintalnirea nepoatei cu suveica...

Cu fix un an in urma, in octombrie 2009, suveica chicD10 pleca la drum, ca sa implineasca dorinta unei batrane din Tara Fagarasului, de a descoperi lumea! N am apucat sa o mai vad de atunci... Zilele astea, intre doua avioane si doua continente am reusit sa o ating iar. Era incarcata cu emotii, povesti, amintiri, recunostinta pentru toti cei care au purtat o in bagaje de a lungul si de a latul planetei si cu dor de bunica. Venea din Asia si pleca spre Australia si Noua Zeelanda! Zambea...

A plecat cu Radu in octombrie 2009, in turul Europei. Era inceputul povestii. Acum, dupa atatea luni si zeci de calatorii, am tinut o iar in mainile mele pe care le mostenesc tot de la bunica! O bucata de lemn care a stat atata amar de vreme in mainile ei batrane, care a trecut intr un singur an dintr o parte a lumii in cealalta, revenea timida, linistita si incarcata de povesti, la mine. Una dintre cele mai frumoase dorinte implinite... In taina, mi a spus ca ii e dor de Mama Ruta! Si mie...

Drumurile te duc unde nu te astepti. Nu stii niciodata ce o sa gasesti in carare... Acum fix un an, in octombrie 2009 eram acasa, la Mandra. De acolo a plecat suveica chicD10 in jurul lumii. Neobosita. Dintr un avion in altul, de pe un continent pe altul, colectionand amintiri, povesti, implinind o dorinta: aceea a bunicii mele, mama Ruta, ca mica ei bucatica de lemn sa vada lumea intreaga si lumea sa o vada pe ea. In octombrie 2010 am revazut o scurt, pentru prima data de la plecare, datorita prietenei mele din Australia, Elis Ancuta, care s a abatut putin din cararea ei, pe la Mogosoaia. Acolo unde, in "drumul" meu la fel de neobosit ca si al suveicii, am facut un popas! M a gasit alaturi de prietenii agenti de implinit dorinte si de "copiii mei" din Centrul de Plasament The Door! Cumva, tot acasa... Alina Zara

2010-09-24T03:48:00.000-07:00

O suveica hoinarind prin ASIA

Un jurnalist (ea) si un IT-ist (el) care impartasesc doua mari pasiuni: cea a fotografiei si cea a calatoritului

Succint, traseul Rominei Ardelean si al sotului ei, a fost urmatorul: Kuala Lumpur, Malaezia - Bangkok, Damnoen Saduak, Chiang Mai, Phuket, Phi Phi Don si Phi Phi Lee, in Thailanda - Jakarta, Bandung si Puncak Pas Area, Yogyakarta, Surabaya, Lombok si Gili Islands, in Indonezia.

Palatul Regal - Bangkok

Petronius Twin Tower - Kuala Lumpur Malaysia

" Povestea calatoriei a incoltit la inceput de primavara cand, dupa ce am realizat ca transsiberianul este oarecum misiune imposibila intr-o luna, am luat in considerare Thailanda si Indonezia. Bineinteles ca ne puteam rezuma la partea de lenevit pe plaja, insa pe masura ce citeam mai mult pe atat ne doream sa vedem tot. La finalul celor trei luni de documentare (stiu, suna nebunesc), avem nu numai un traseu clar, dar si ghiduri personalizate pentru fiecare locatie in care urma sa stam, un excel complex cu cheltuielile de calatorie, un program pe zile si ce ar trebui sa ai in bagaj suficient cat sa iti ajunga o luna si sa nu faci prematur hernie de disc. Eram pe deplin pregatiti, cel putin in teorie. Asa ne-a gasit ziua de 25 iunie, ziua plecarii. Insa nu plecam singuri, cum fusese in planul initial: ne am hotarat sa luam cu noi suveica Mamei Ruta, din Fagaras, sa i implinim dorinta de a vedea lumea. Noi aveam sa i aratam indepartata si fascinanta Asie...

Borobudur Temple Indonezia

Asa cum spuneam si in scrisorile catre cei dragi, Thailanda este tot ceea ce promite si chiar mai mult. “The land of smiles” are ceva de oferit pentru toata lumea… pentru cei singuri, pentru cei care doresc sa gaseasca si sa se regaseasca, pentru cei cu inima albastra, pentru cei vesnic indragostiti, tineri si batrani deopotriva. Pentru cei care nu mai vor sa plece, dupa ce se indragostesc de localnice sau de minunata Andaman Sea, Thailanda le ofera chiar si joburi.
Da, incercati sa mergeti pe drumurile mai putin batute de turisti, veti experimenta astfel un pic mai mult din sentimetul pe care l-a avut Columb cand a descoperit America (exagerez poate), insa daca sunteti aici pentru prima data si nu stiti cand va veti mai intoarce, nu va incapatanati sa nu mergeti in locurile faimoase doar pentru ca o fac si alte milioane de turisti. Bangkok, Chiang Mai si Chiang Rai, Phi Phi Don si sora mai mica Phi Phi Lee, unde se ascunde Maya Bay sau pentru cinefili asa zisa The Beach, parcurile nationale Ko Tarutao si Koh Phanang... sunt doar cateva dintre acestea.
Departe de a asigura acelasi grad de confort ca si vecina ei, Indonezia este o nestemata si in mod categoric, cand spun, asta nu ma refer la Bali. Daca nu am fi vizitat Indonezia cred ca ne-ar fi lipsit latura aventuroasa a calatoriei. Comparativ cu Thailanda, se simte diferenta de cateva milioane de turisti pe an la toate nivelurile - infrastructura, curatenie, capacitatea de comunicare cu localnicii, hoteluri, culminand cu cateva orase in care singura sansa de a te intelege este prin semne. Poate cea mai frumoasa imagine cu care am ramas de aici este cea a diminetii petrecute in trenul care inainta alene intr-o imensitate de verde – orezarii si plantatii de ceai – si cu senzatia ca oamenii acestia, saraci asa cum sunt, detin cheia spre fericire.
Ar fi multe de spus si de aratat, insa nu e nici locul nici momentul. Pentru aceia din voi care vor dori sa vada si sa citeasca povestile din spatele fotografiilor, la care si suveica a luat parte, ii astept cu drag pe photoblogul meu. (http://skinnydippingwords.blogspot.com/ )" Romina.

Apus la Maya Bay Phi Phi Lee Thailanda

Bangkok

Dansatoarte la Templul Doi Shuhep Chiang Mai

Indian Market

Maya Bai - la rasarit

oameni iesind de la rugaciune - Kuala Lumpur

Kata Beach - Phuket

Tribul Long Nec Karen - Chiang Dao

2010-06-22T04:07:00.000-07:00

Suveica la concert Michael Buble (Dusseldorf) cu Razvan Cismigiu si gasca lui chic

" Dupa asteptari indelungi, vine in sfarsit data plecarii spre Dusseldorf. Buble ne asteapta. Cu suveica pitita printre haine ajungem in Koln unde ne intampina gazdele, Valentina si Flavius (bunii mei prieteni). Tot in aeroport ii cunoastem si pe ceilalti fani Buble, care aveau sa stea cu noi. Asa am facut o gasca de 8. Prima zi am petrecut-o in Koln. Am vazut Dom-ul ( cica al 2-lea ca marime din Europa. Daca m-au mintit ei va mint si eu pe voi) O masa buna si o plimbare prin centru a fost tot ce ne trebuia sa ne oboseasca. Seara am plecat spre Dusseldorf unde am inceput sa facem planul pt a doua zi - mergem in Amsterdam. De unde!!! Ne-am trezit toti pe la 11-12 si am amanat pt inca o zi. Astfel am ajuns sa colindam strazile Dusseldorf-ului. Suveica a vazut Alstad-ul (centrul vechi), Rinul, cladirile de birouri cu forme ciudate si a jucat golf (ii multumim lui Ionut pt. crose).

Primaria Dusseldorf

Malul Rinului

Cologne Cathedral - interior, exterior

In alta zi am dus suveica sa vada Dusseldorful din turnul televiziunii. Am ajuns chiar la apus si imagine e greu de descris...superb.

Dupa o alta noapte lunga de planificari am reusit sa ne trezim si sa mergem in Amsterdam. Stiam ca suveica a mai fost acolo dar, dupa cum am descoperit, in Amsterdam vrei sa te intorci iar si iar. Asa ca am luat-o la pas printre oameni "relaxati", biciclete si canale. Ne-am tras in poze, am intrat in coffe shop-uri, am mancat o shaworma (doar suntem romani) si bineinteles am am ajuns in Red Light District. Femei frumoase, urate, grase, slabe, tinere, batrane, albe, negre...toate cu un singur scop - sa ne atraga in camera obscura din spatele cortinei. N-au reusit dar efectul vizual a fost maxim. :) Ne-a placut tare mult Amsterdamul si sigur o sa ne intoarcem!

A venit in sfarsit marea zi a concertului si plecam spre Kopi Arena in Oberhausen unde se tinea evenimentul. Intr-o arena facuta doar pentru concerte ne astepta un super concert. In deschidere au cantat cei de la Naturally 7( incredibil ce pot face baietii aia). Dupa vreo 45 min de muzica vine o pauza de 15 min si incepe...Cry me a river...sala se dezlantuie! Nu stiu la cate concerte a fost suveica dar la asta sigur i-a placut. Omul ala stie sa faca spectacol - e o combinatie intre muzica buna si stand up comedy. Nu ai cum sa te plictisesti. Finalul a fost genial, ne-a cantat cateva versuri fara microfon (acustica era incredibil de buna).

gazdele noastre Valentina si Flavius

A fost o vacanta de neuitat iar daca suveicai nu i-a fost rusine cu mine atunci abia astept sa o duc in Yacht Week in Croatia. Pana atunci astept telefonul care sa ma anunte urmatoarea ei destinatie. Razvan Cismigiu

P.S.: Valentina & Flavius, Andreea & Alexandru, Alina, Roxana, Cristiana & me - am contribuit si noi, cu drag, la implinirea dorintei mamei Ruţa."

2010-06-06T02:25:00.000-07:00

Suveica mamei Ruta , Andreea Carceoreanu si doua saptamani in london style

Pe la sfarsitul lui aprilie, profitand de o mica pauza in agenda, suveica noastra s-a hotarat brusc sa faca o calatorie la Londra. Ca tot mergea Andreea in vacanta. Un om de PR minunat, nu putea sa i faca suveicii decat un trip de nota 10!

Asa a inceput o calatorie ‘sportiva’, pentru ca suveica noastra era avida sa cunoasca locuri noi, si toata lumea stie ca la Londra ai mereu ceva interesant de vazut. A mers mult, s-a uitat curioasa in jurul ei si de multe ori s-a lasat furata de peisaj intr-atat incat a si uitat sa-si faca poze. I-a parut rau ca vremea n-a fost mai insorita - dadea si ea mai bine in poza! - dar chiar si o suveica din Mandra stie ce se spune despre vremea londoneza, asa ca nu s-a mirat.

A vizitat cate muzee a putut (chiar si muzeul figurilor de ceara, unde s-a intalnit cu regina), s-a plimbat cu autobuzul supraetajat, a fost la shopping pe Oxford Street (ca la Londra trebuie sa fii o lady!), s-a oprit pentru o clipa si in fata la Tiffany’s desi n-a avut timp de mic-dejun, a fost la zoo si la acvariu… Pana si la teatru a fost intr-o seara, la Victoria Palace, sa vada musicalul “Billy Elliott”, din care nu a inteles prea multe, dar i-au placut decorurile si muzica si atmosfera… Cand a fost sa urce in London Eye, sa vada si ea orasul de sus, era sa nu fie primita, pentru ca arata ciudat si oamenii au crezut ca ar putea sa-i raneasca… dar au lasat-o pana la urma si ea s-a bucurat sa fie atat de aproape de cer… Un cer mai frumos si mai adanc a vazut insa la Observatorul Regal de la Greenwich. Aici a incercat sa patrunda in tainele Universului si s-a amuzat cand i s-a spus ca poate sa stea in acelasi timp in cele doua emisfere, estica si vestica, ceea ce a si facut…

across London by doubledecker

From top of Saint Paul s

Greenwitch Royal Observatory

home

Irina, our dear host

on Bond Street

Andreea at Saint Paul s Cathedral

the Brittish Museum

the London Eye

the National Gallery

the Parliament

visiting the Tower of London

........

In ultima seara s-a intalnit in sfarsit cu Ionut in Trafalgar Square si au mers sa bea o bere englezeasca adevarata intr-un pub. Ionut este personajul principal al campaniei de implinit dorinte derulata, la fel cu cea a suveicii, chiar intre primele... Asa ca, cei doi colegi de agentie impreuna cu Andreea, au savurat berea in london style... Si-a promis sa se intoarca; e un loc prea fascinant!

..............................

Un mic regret a mai avut: ca n-au lasat-o si pe ea in avion la pasageri. A auzit ca se vede foarte frumos Pamantul de deasupra norilor!

2010-05-23T14:11:00.000-07:00

Patru hăndrălăi şi o suveică într-un Matiz, prin Europa.

Munchen, Strasbourg, Viena

Suveica a plecat intr un Eurotrip cu Nelu Barbu (redactor prezentator/meteo Antena 3). Fara sa stiu ce o asteapta, l am rugat sa aiba grija de ea si sa n o invete sa fumeze sau sa o lase sa scape la bere... povestea excursiei in care a aflat si ea cum se cumpara o masina de la nemti, ne o spune chiar ghidul ei in cele ce urmeaza. Mi s a parut haioasa... si mi a placut de ei ca nu s au deslipit nici in somn de ea si au fotografiat o, precum chinezii, cu toate obiectivele mari intalnite in cale...

Ideea plimbării i-a venit lui Vali care i-a promis lui Ovidiu că merge cu el să îşi caute o maşină pe la nemţi. S-a mai pus şi problema berii de la mama ei şi a unei sedinţe de cumpărături şi uite aşa ne-am făcut trei. L-am cooptat şi pe Marian să aibă cine întreţine atmosfera, în timpii morţi. Suveica a plecat luni, cu noaptea-n cap, prin Europa. Marţi am trecut repede prin Munchen, dar am văzut câteva lucruri frumoase, cele mai multe pe patru roţi :D, că aşa sunt băieţii. Parcurile sunt verzi, nu gri, iar clădirile ridicate cu bun simţ şi bun gust. Mancarea foarte bună, berea o încercăm mai pe seară, că mai avem drum de făcut. Frumoase rău orăşelele din vestul Germaniei, bună tare berea, dar oameni cam reci, tare în contrast cu peisajele. Aoleu, s-a făcut miercuri seară, dar măcar Ovi şi-a luat maşină cu portbagaj mare să încapă toate tricourile şi perechile de adidaşi pentru o întreagă echipă de fotbal, toate ale lui Vali. Programul ne-a fost dat puţin peste cap joi, de Înălţare. Sărbătoare fiind, totul a fost închis, dar partea bună a fost că am dat o fugă până în Strasbourg, chiar dacă vremea nu prea ne-a ajutat. La întoarcere, am trecut puţin şi prin Viena şi am aruncat un ochi la festivalul motocicliştilor, am ascultat puţin rock în faţa prefecturii şi am explicat unui domn mai curios povestea unei bucăţi de lemn plecată să cunoască lumea.

Băieţii, ca băieţii, puşi pe hlizeală, s-au purtat cum au ştiut ei mai bine cu suveica mamei Ruta şi au purtat-o cu bucurie peste tot.

2010-04-22T14:33:00.000-07:00

La Zurich, suveica nu a putut intra sa-l vada pe Dalai Lama. Elvetienii au considerat-o posibila arma alba:)

Asa ca a ramas afara, impreuna cu aparatul de fotografiat. Innainte insa, in multimea care astepta sa l vada pe His Hollines, Liviu si Diana, oamenii care au plimbat-o pana acolo, au "furat" cateva cadre. A privit de aproape cativa calugari budisti si multe alte natii de oameni, care mai de care mai ciudati, cu costume traditionale de la ei de acasa. Suveica s-a uitat atent la tesatura hainelor alora minunate, pline de povesti din cele mai indepartate colturi de lume si a asteptat cuminte sa urce impreuna cu cei mai noi prieteni pe muntele ZURIBERG!

2010-04-07T06:11:00.000-07:00

Suveica in mijlocul festivalului Las Fallas din Valencia - SPANIA

"Printr-o conjuctura favorabila, intr-o zi, pe la mijlocul lui martie 2010, suveica chicD10 a ajuns si pe mainile mele. Tocmai ce se intorsese din Africa, din desertul marocan unde fusese intr-o adevarata aventura cu Andrei. Cu mine si gasca mea, pretiosul “artefact” a luat calea Spaniei, mai precis a Valenciei, pentru o adevarata fiesta, o experienta geniala care cu siguranta meritaincercata." Rares Pulbere. Brasov / fotograf.
...

"Dar sa incepem cu inceputul si sa va povestesc putin despre festival si anume despre “Las Fallas”. Initial fusese o sarbatoare inchinata sfantului Iosif, patronul tamplarilor, dar care cu timpul s-a transformat intr-un festival de 5 zile. Elementul de baza consta in construirea unor figuri şi compoziţii alegorice din lemn, cu un caracter satiric, inspirate din teme de actualitate, care sunt puse in centrele cartierelor. Fiecare cateva stradute isi construiesc propriul “falla” find o adevarata mandrie pentru fiecare contribuitor. Practic Valencia se transforma dintr-un oras relativ linistit de 800.000 de locuitori, intr-o imensa petrecere de peste 3.000.000 de oameni. Sute de fanfare care canta, mii de oameni imbracati in costume traditionale care strabat strazile Valenciei, sute de mii de beculete decorative, milioane de artificii si petarde arse, nenumarata petreceri de strada si evenimente care au loc peste tot in oras. Cam asa ar fi o descriera minimala a festivitatii la care a luat parte suveica. 5 zile neintrerupte decat de numai cateva ore de somn... in rest: fiesta!"

Suveica chicD10 pe unul din covoarele de flori aduse in piata:)

Suveica ChicD10 in City of Arts, probabil cel mai distinctiv complex arhitectural din Valencia, care include un oceanograf, muzeul stiintei, planetarium, etc.

2010-03-23T00:58:00.000-07:00

Suveica in presa nationala

Materialul din ADEVARUL

http://www.adevarul.ro/societate/viata/O_suveica_descopera_lumea_0_226777826.html

2010-03-08T00:51:00.000-08:00

EXTRAORDINARA AVENTURA A SUVEICII chicD10 IN AFRICA

Pe motor prin desertul marocan

3000 de km iar prin lume

Andrei Zincenco e un tip foarte misto... Colinda lumea cu avionul personal, iahtul sau motorul. In ultima calatorie, de la inceputul lui martie, a luat si suveica noastra! A fost cel mai mare obiect din bagajul lui si a trebuit sa lase acasa tot ce colectase ea de a lungul timpului. I a legat la schimb o piatra desertica, de pe vremea dinozaurilor, cu un gandac pietrificat in ea...

" Suveica, in esenta, este o bucata de lemn lunguiata, scobita la mijloc si cu un ax metalic usor ruginit de trecerea timpului. Lemnul este in forma sa naturala fara niciun fel de lac sau finisaj. Cand o mangai simiti cicatricele lasate de folosire si de varsta, pentru ca aceasta suveica traieste de mult timp pe langa noi. In mana pare rezonabil de usoara dar asta este pentru ca amintirile si experientle de viata nu se pot masura in grame. Daca am putea sa cuantificam inginereste si aceste lucruri imateriale atunci probabil ca nu am putea ridica de jos acesta bucata de lemn care s-a nascut sa fie suveica. Desi am intrebat-o suveica nu mi-a raspuns de unde vine sau ce varsta are. Sau poate mi-a raspuns dar nu am inteles eu. Zvonurile spun ca este foarte batrana, eu nu am vazut niciun act sa dovedeasca asta:) Se stie insa ca a apartinut unei doamne harnice din Mandra, de langa Fagaras, judetul Brasov, pe numele ei mama Ruta (a lu Cuculaie). Suveica s-a nascut sa fie folosita la razboi. La razboiul de tesut adica. Sa conduca mii si mii de fire colorate printre alte mii de fire de sustinere pentru ca in final sa rezulte un covor, o patura sau ceva textil decorat si folositor. Exact ca povestea vietii nostre, nu este asa?

Unul din firele pe care suveica le-a condus am fost si eu. Da, pentru a ca am uitat sa va spun ca are forma unei limbi de busola, asta daca o privesti din lateral, si deci iti poate arata drumul.
Suveica Mamei Ruta a ajuns la mine printr-o colega care s-a intalnit intr-o benzinarie cu cea care a avut-o in custodie inaintea mea. Nu stiu de la cine a luat-o, nu o cunosc. Nici ea nu stie cui i-a dat-o pentru ca, evident, nu ma cunoaste. In acest fel suveica a mai capatat o valenta si a devenit intruparea fizica a fortei care de fapt ne conduce viata. Intamplarea, aleatorul. Sau inca mai crezi ca esti in control? Daca da, maturizeaza-te, e deja prea tarziu!

Eu am pus-o in sac si m-am urcat in avionul de Malaga. De unde m-a urcat pe calutul meu modern, o motocicleta Yamaha si am ajuns la Melilla, enclava spaniola de pe coasta Africii, pentru ca da, suveica venea cu mine intr-o aventura extraordinara: turul Marocului pe motocicleta.
Am trecut frontiera in Maroc chiar de ziua mea, pe 20 februarie. Ploua torential, totul arata ca in filme, ca in filmele cu Orientul Mijociu adica. Militari, mopede, Mercedesuri vechi, vanzoleala, sarma ghimpata. Am rezolvat singur formalitatile in timp foarte scurt si asa au inceput sa cada temerile pe care ni le formaseram citind pe internet despre Maroc. Deci se putea si era de bine.
Cu suveica in bagaje am facut cel mai frumos drum pe care il facusem pana atunci in scurta mea viata de motociclist. Km perfecti cu Atlasul Mijlociu in dreapta si cu campia desertica in stanga. Pe marginea drumului un cal pastea linistit si probabil ca doar zgomotul motocicletei l-a facut sa isi ridice capul de curiozitate. Era un cal mare si pe masura ce ne apropiam devenea si mai mare. Cand am ajuns mai aproape a devenit clar ca este un dromader. Un dromadeeeeer?? Da, firesc, doar eram in Maaaaaarooooc. Si eram doar in prima zi, nu vazusem nimic inca.
V-am povestit despre rolul aleatorului in viata nostra? Intr-o benzinarie ne-am cunoscut cu un ghid marocan care ne-a convins sa schimbam ruta. Sa mergem sa vedem desertul la Merzouga. Dupa care ne-a convins sa traversam desertul pana la Zagora pe traseul unei etape de Paris Dakar. Si asa, dintr-o intamplare, aventura nostra s-a transformat din una interesanta intr-una memorabila.

Asa se face ca suveica Mamei Ruta (a lu Cuculaie) a ajuns sa atinga nisipul fin al desertului si sa vada apusul soarelui de pe dune. Asa se face ca a doua zi sa vada rasaritul si sa miroasa aroma ceaiului de menta baut pe un covor asezat pe nisipul auriu dupa care sa se imbarce in traversarea desertului , a unui rau lat, a unei trecatori printre munti. Si cate si mai cate nu a facut si vazut suveica in aceasta aventura minunata.
Nu stiu, dar sincer nu cred, ca Mama Ruta (a lu Cuculaie) s-a gandit vreodata la dunele desertului sau ca unealta meseriei sale va ajunge vreodata acolo. Uite ca prin forta intamplarii (cea care ne guverneaza viata, nu ai uitat, nu?) suveica a strabatut timpul, continente, mari si un desert ca sa se intoarca acasa si sa inceapa o alt drum.

Oare unde va merge de data asta? Vom afla in curand cand un necunoscut ma va suna sa ii inmanez “copilul”

2010-02-10T05:33:00.000-08:00

LA SKI IN ALPII FRANCEZI

LA ski Suveica a plecat cu Elena pentru a pierde in zapada dragul si dorul de Venetia. Gasca: Elena si suveica - Bucuresti, Max si Beppe - Venezia, Alexandra si Ale – Liverpool.

Locatie : Valloire – statiune situata la 1430 m altitudine, in Alpii Francezi. Are cam 150 km de partii, peste 60% din ele fiind situate la 2000 m altitudine. Se poate schia pana pe la 2500 m. Si merita macar pentru peisaje ...

Elena : "Pentru cei care sunt novici in ale sporturilor de iarna, exista la Valloire École du Ski Français, cea mai mare scoala de schi din Franta. Acolo am dus si suveica noastra.. asa, ca sa ii starnim putin interesul. Si s-a comportat remarcabil inca de la prima tura:)"

"Ne-am mai plimbat prin statiune, am admirat marmotele de plus in toate formele si marimile posibile (e un fel de simbol/mascota a regiunii ), am admirat vitrinele pline cu ciocolata (specialitati din regiune, facute de localnici...o minunatie !!!) Si ne-am indopat, pentru ca nu ne am putut abtine si eram siguri ca a doua zi o sa ardem caloriile in plus... pe partie! E minunat sentimentul!

"Am scos suveica in oras, ca sa se cunosca si sa se imprieteneasca mai bine cu baietii. Asa ca am dus-o la biliard si la bowling. Apoi am facut o sedinta foto cu ea pe balconul vilei in care am fost cazati. Era la baza partiei si vedeam statiunea de sus. Inutil sa mai precizez ca a trebuit sa scot o patura si un sezlong, ca sa poata dormi acolo. Se indragostise inca o data...

"Am mai fi stat mult si bine acolo. S-a tolanit pe harta statiunii si ne-am rugat ceva de ea pana sa ne pregatim de impachetat. Am plecat insa pentru a ajunge la timp in Romania, ca sa ne intalnim cu prietenii nostri din Agentia de-mplinit dorinte la "Petrecerea feisbuchistilor" din 6 februarie. Suveica a primit o insigna, care sa-i aminteasca de Valloire si sky –pass-ul meu si al Alexandrei. A fost cuminte, frumoasa, a povestit tuturor de Romania si de dorul ei de duca prin lume. Baietii s-au indragostit iremediabil de ea, dar micuta a plecat demna, lasand in spate amintiri si o dara de parfum de... Fagaras:)"

2010-01-13T10:47:00.000-08:00

suveica chicD10: "I love Venezia"

Una bellissima giornata a Venezia

Ceea ce ştiu sigur, e că micuţa noastră s-a întors acasă îndrăgostită lulea de oraşul gondolelor. Suspină, dă ochii peste cap, se uită toată ziua la poze şi se întoarce cu gândul pe canalele pe care a simţit primii fluturaşi în stomac. Seara, suveica chicD10 îşi pune masca veneţiană şi ne povesteşte, iar şi iar, aventura ei italiană...

.......................

Totul a început când Elena Năstasă (de felul ei HR manager, cu chef de vacanţă după un an de muncit într un Bucureşti obositor de-a dreptul) a venit cu propunerea unui tur de Venezia! Au plecat în prima zi din 2010... Au avut ghid pe prietenul lor Beppe şi încă o bonă de schimb, pe Alexandra... Şi love story ul începe să se contureze la sigur: cu fiecare canal, fiecare zid, fiecare culoare, fiecare pod şi fiecare gondolă. Veneţia este un oraş fabulos:)

"Draga noastră suveică a pus prima dată ochii pe gondole. Le a urmărit cu atenţie cum duc turiştii dintr o parte în alta a oraşului pe canalele înguste. Apoi s-a uitat la gondolieri, apoi la tapiserii şi într un final, până să ne dăm seama, pluteam şi noi pe apele veneţiene. Cică vroia să vadă cum e cu săruturile de sub poduri..."

"Apoi a vrut neapărat să meargă la ele acasă. Să vadă apusul de soare din singurul loc în care încă se mai fac gondole. N am putut să o refuzăm..."

"N am avut timp să ne tragem sufletul, că a şi început nebunia cu celebrele măşti veneţiene, bijuteriile din sticlă de Murano... Abia am reuşit să ieşim dintre standurile uluitoare. Culoare, carnaval, veeselie, dragoste... I am luat şi ei o măscuţă, şi ne am strecurat în Piaţa San Marco"

" Desigur, atracţia principală a oraşului e Piaţa San Marco. Am avut noroc de o zi senină, cu mult soare si am putut să o admirăm în toată splendoarea ei. Bazilica San Marco, Clopotniţa Bazilicii şi Palatul Ducal..."

"Puntea suspinelor i-a smuls o lacrimă micii suveici din România. Lumea asta e aşa mare şi frumoasă... Chiar şi atunci când poveştile ei sunt triste. A fost construită în anul 1600 cu scopul de a uni camera de interogare din Palatul Ducal, cu închisoarea. Povestea spune că podul a luat această denumire din cauza condamnaţilor care treceau peste el, pe ultimul drum, înainte de a fi executaţi. Povestea a înduioşat-o pe suveica noastră dragă, care era deja îndrăgostită nebuneşte de oraş..."

"Cei doi îndrăgostiţi care se plimbau pe faleza din faţa Palatului Ducal, au fost picătura care a umplut paharul. Aproape că nu ne mai înţelegeam cu ea să o luăm şi să plecăm... Era îndrăgostită categoric şi iresponsabil de Veneţia şi gata să facă o nebunie. Am fost toţi trei cu ochii în patru şi am ţinut o strâns. Sincer, ne era teamă că ar fi putut fugi cu un gondolier, îndrăgostit şi el de ea:) Până la urmă, am rezolvat problema cu o promisiune la care suveica chicD10 nu poate rezista. Şi ăsta este deja un pont, pe care vi-l vând cu dragă inimă, ca să nu mai treceţi şi voi prin ce am trecut eu. Dacă se îndrăgosteşte de locul în care o plimbaţi şi nu mai vrea să plece, iar voi aveţi un avion de prins, nu ţine decât cu o promisiune: încă o destinaţie fascinantă în lumea asta mare. Şi uite aşa, vrând, nevrând, ne am făcut bagajele pentru câteva zile în Alpi. Povestea? În episodul următor. Acum sunt frântă: toată ziua am căutat salopetă de schi pentru asta mică"

2009-12-23T05:51:00.000-08:00

Suveica chic la PALERMO

... la un workshop-seminar european, fără inhibiţii

Are deja in spate o adevarata poveste a unei calatorii fascinante in jurul lumii. De data aceasta a ajuns cu Serana tocmai la Palermo. “Let’s talk about sex- Workshop despre sexualitate in Europa” a tratat suveica de orice urma de xenofobie si inhibitii. Acest brainstorming de solutii finantat de programul European “Citizen in act”, a implicat micul obiect traditioanal romanesc, intr o discutie serioasa despre educatie sexuala, arta si politica, in mijlocul unui mare grup de tineri ajuns acasa la italieni in decembrie, din intreaga Europa…

Serana Dragomir are 22 de ani, este agent de implinit dorinte la datorie , cetatean activ al Uniunii Europene si lucreaza in domeniul asigurarilor de viata, plus diverse proiecte europene.

Serana: "Evenimentul a avut loc in chiliile unei manastiri. Biserica a lasat in concesiunea lui Johnny toate camerele ... acestea sunt folosite numai pentru astfel de proiecte.

Cateva zile am facut seminarii, discutii, povesti. Se culeg toate informatiile noi aflate, se face una bucata raport, se trimite la Bruxelles... se dau solutii… si nu se termina aici. Solutiile chiar se pun in aplicare, intr un fel sau altul. Abia apoi se incheie cercul”

Serana a lipit de suveica o eticheta mare-ecuson, care certifica faptul ca micuta noastra a fost invitata de onoare in cadrul acestui proiect...

“Distratia a fost la cote maxime atat pe timpul zilei , cand a ascultat si a luat notite despre diferentele intre sex si gen , cat si tarziu in noapte, la party uri " printre care s a numarat si cel oferit de Serana, de ziua ei "... cand nu a putut sta jos o clipa. Prezentarea suveicii publicului (18 tari participante - Italia, Austria, Bulgaria, Republica Ceha, Danemarca, Estonia, Franta, Grecia, Italia, Lettonia, Lituania, Polonia, Portugalia, Romania, Spania, Slovenia, Suedia si Anglia, adica 50 de persoane) a fost foarte explicita. Suveica noastra a pictat, ca invitat de onoare, pe o panza imensa de 10 metrii lungime si 3 latime, alaturi de alti 12 participanti. Picturile sunt mai mult decat explicite pentru tema workshop ului, iar imaginea suveicii e intacta….. totul pentru arta ”

AMINTIRI DE LA OAMENI SPECIALI din Palermo...

Ruxandra Diaconu, este jurnalist. La seminarul din Palermo, dupa ce a facut cunostinta cu suveica noastra si i a ascultat povestile, i a atasat cureaua ei favorita, ca sa plece prin lume impreuna cu ea!

Filippo - o combinatie de arhitect ... cu medicina alternatitva ... indragostit de arta si feng shui, ne a facut cadou o umbrela rosie maare. Era asortata perfect cu esarfa lui rosie cu buline albe, dar a renuntat la a fi chic pentru suveica...

Susanne Dietz. Englezoaica. Din Londra. Are o firma care se ocupa cu organizarea de evenimente neconventionale. A legat bine de suveica,(pe care a placut o foarte mult, fiind si ea o exprimare neconventionala a unui fapt) ... a legat, dupa cum spuneam, un CD interesant cu povesti si imagini ale unor spatii mai putin traditionale…

In preajma Ajunului Craciunului, Serana s a intalnit cu Lili si i a predat suveica. Au povestit despre cum a fost calatoria, cum s au pierdut avioane din cauza vremii, cat de cumintica a fost vedeta noastra de lemn si cum creste, pe zi ce trece. Despre cat de mult isi doresc strainii sa ia suveica cu ei sa ii arate lumea... Pe 2 ianuarie, Lili porneste la drum: Valloire-Franta, Venezia-Italia si o mini vacanta de schi in Alpi. Dupa 12 ianuarie, si dupa ce va fi adunat alte si alte povesti, se va intoarce acasa. Dar numai si numai pentru a o lua de la capat...

2009-12-07T08:47:00.000-08:00

Istambul

cu Anca prin Marele Bazaar, Moscheea Sf.Sofia şi o gură de aer proaspăt de pe malul Bosforului

Anca Dincă e arhitect. La început de decembrie a luat cu ea suveica să-i arate Istambulul, cu tot ce are el mai frumos. La întoarcere s-au prezentat cu un adevărat jurnal de călătorie orientală...

Aterizare in Istambul - Ploua! Deja ma gandeam dak nu cumva suveica mea s-o fi plictisit in geanta, infasurata in 2 esarfe, k nu cumva sa i se intample ceva… In clipa in care am desfacut fermuarul, sturlubatica a vrut direct sa incerce scaunul tapitat cu satin, de la masuta de cafea… apoi m-a rugat frumos sa o pun in poseta, dar mai l-a suprafata, sa poata observa spectacolul stradal. Hotelul Sapphire, situat in zona veche a Istanbulului - Sultan Ahmet, era de o eleganta subtila, cu oarecare accente opulente ce aminteau de Anatolya.

La drum! fiecare vitrina de „delight”, fereastre cu bijuterii fantezie in montura de aur sau argint, vase pictate, covoare manual tesute si gentute, saculeti, cercei… Raiul pe pamant!! Cu aceasta ocazie Suveica a primit un cadou: o micuta brosa cu celebrul „ochi al Maicii Domnului”. I-am atasat-o imediat si am numit brosa „remember Istanbul”.

Daca mai punem la socoteala si restaurantele si barurile cu specific ce ne imbiau sa stam pe pernele moi si dese si eventual sa savuram si o narghilea, atunci cred k tabloul e complet. Imaginea aceasta boema ne-a fost brusc rupta de o alta, la fel de impreionanta: Bosforul! Ne-am hotarat sa cerem ajutor cuiva… aici intervine Aydin. Un tinerel simpatic foc care ne-a invartit si zapacit cam 1 ora. S-a dus si s-a intors, intreband pentru noi ce si cum… Ne-a luat bilete de autobuz potrivit pentru a merge in centru si gata! Suveica a vrut sa faca o fotografie cu Aydin, ca sa ii multumeasca.

Seara aceea ne-am distrat de minune. Cu ajutorul unor prietenii ce ii aveam deja in Istambul am ajuns in Taksim (un fel de Lipscani al Bucurestiului) unde am servit Raki (nu e pe gustul nostru) - bautura traditionala in zona, am mancat inele de ceapa cu sosuri bine condimentate si peste. Ca sa nu ne plictisim am tot schimbat localurile si locatiile, in final oprindu-ne intr-un club unde am dansat pana pe la 3 dimineata. Dar taximetristul nostru nu ne-a dus la hotel… ne-a lasat langa Aga Sofia (Moscheea Sf Sofia), cam la 1 km distanta. Si asa am observat ca Istambulul este la fel de frumos pe intuneric, ca si ziua. Am visat matasuri in acea noapte… Iar suveica valuri din ţesăturile pe care le făcea cu bunica ei la război!

............................................

Basilica Cistern. Nimic din exterior nu ne-a pregatit pentru ce aveam sa gasim inauntru. Odata ce am coborat multele trepte de la intrare am… inghetzat. Priveam spectacolul din fata noastra si am constatat ca nu mai aveam voce. Ni se prelingeau lacrimi pe obraz. Suveica s-a pitit timida in geanta, incercand si ea probabil sa isi ascunda o lacrima gandindu-se la bunica ce ii dorise atat de mult sa vada lumea… Basilica Cistern a functionat ca un mare bazin de apa pe vremea marelui Imperiu Otoman, acum fiind doar un centru turistic foarte frecventat de cei ce nu au venit in Istambul doar sa vada Marele Bazaar. Intri si te intampina o padure de coloane cu capitelii imense dorice si corintice pe socluri mari de piatra partial acoperite de apa in care se plimba nestigheriti o multime de pesti. Mergem sa privim capetele Meduzei : doua socluri de coloane impresionant de mari, descoperite in urma sapataurilor arheologice in zona. Soclurile sunt sculptate cu fata Meduzei, personaj mititc de care am auzit toti si sunt amplasate in coltul cel mai indepartat al Basilicii.

Green Corner - din care s-a remarcat un delicos ceai de mere pentru care toate am dezvoltat dependenta. Am constatat ca e bine sa fii fata si sa vizitezi Istambulul. Primesti tot felul de lucruri "from the house" sau... doar asa... Suveica a cerut voie sa faca o poza cu doi tineri ce stateau la o masa vecina, in asteptarea narghilelei. Zis si facut… in fata aveam imaginea Moscheei Aga Sofia, in spate era Basilica Cistern, in stanga si dreapta se intindea colorat cartierul Sultan Ahmet. Sa tot visezi…

...............................

Ca sa si aduca aminte de casa, i am atras atentia suveicii asupra unui ritual turcesc. Semana tare mult cu razboiul de tesut al bunicii in care si dusese ea majoritatea existentei, ducand incoase si n colo zeci si sute de fire ... Mi s a parut ca zaresc o lacrima... de dor si drag. Si am zăbovit aici un pic mai mult!

Grand Bazaar- nestiind la ce sa ma astept am intrat incet, cu grija in ceea ce se anunta raiul cumparaturilor. Mi-am luat suveica din poseta si am inceput sa cautam impreuna lucruri inedite. Si am gasit: picturi miniaturi ale unui dragut artist, creator de bijuterii unicat, Deniz, sapunuri facute manual cu diverse arome (de capsuni de vanilie, de scortisoara, de mar) În magazinasul acestuia, suveica a vrut o poza pe tejghea, langa proprietar!

Din avion, la intoarcere, am aruncat inca o privire asupra Istambului. Sa vezi aceasta metropola noaptea, de la inaltime... este o alta poveste frumoasa pe care am sa o scriu in detaliu. Pana atunci, incearca sa inchizi ochii si sa te imaginezi acolo, intr-un oras cu oameni de o modestie nemaintalnita, cu fetele mereu vesele, serviabili, care incearca sa te ajute chiar daca nu inteleg bine ce vrei :) Zambeam relaxata cu gandul la urmatoarea vizita in orasul minunilor mele. Suveica, in cala, se relaxa si ea, visand la o altă calatorie prin lume. A bifat si Istambulul. Şi il iubeste pentru “culoarea” cu care a bucurat-o!

Acum ne întâlnim cu Radu să-i arătăm "copilul", să vadă că e în regulă, să-i povestim pe unde am umblat, ce-am văzut şi ce-am făcut, apoi cu Serana, care o preia pentru o scurtă excursie la o expoziţie de artă la primăria din Palermo. Şi o petrecere în "ţara mafioţilor":)

2009-11-27T01:44:00.000-08:00

Bruxelles-Bucureşti şi înapoi acasă

După plimbarea prin Bruxelles, Radu şi suveica s-au urcat într-un avion şi s-au întors. Pe el, călătoria l-a inspirat. A venit cu gânduri creative, cu drag de "acasă" şi cu dor! Suveica însă a rămas cu dor de ducă. Tocmai de aceea, începem partea a doua a poveştii. De acum va pleca singură, din loc în loc, pe principiul "dă mai departe" şi va cunoşte oameni şi locuri în care n-ar fi visat vreodată să ajungă. E mare deja, se descurcă singură. Radu a învăţat-o tot ce trebuia să ştie şi tot ce avea nevoie pentru marea călătorie care va urma. Deocamdată suveica e la Braşov. Se odihneşte şi pregăteşte bagajele pentru noua aventură ce o aşteaptă... Înainte însă, va ajunge acasă, la Mama Ruţă, să aprindă o lumînare şi să-i povestească toate câte le-a văzut pe unde a umblat!

2009-11-17T12:00:00.000-08:00

Bruxelles - o plimbare prin oraş

Mi-am dorit mult ca suveica să vadă Bruxelles- ul. Ieri, de ziua mea, Radu a dus-o acolo. A plimbat-o prin oraş... au mâncat cartofi, ciocolată şi au băut bere. O tură de centru, Grande Place, Manneken-Pis, celebra statuie de copil ... apoi amintiri despre copilul-statuie pe care ni-l arăta într-o seară pe Biserica Neagră din Braşov. Apoi iar clădiri fascinate, luminate ca de Crăciun, oameni frumoşi şi noduri prinse pentru fiecare poveste de suveica bătrână, coborâtă ca un dac de pe coloană, în apropierea Parlamentului European. Şi-atât! A şi întâlnirea cu Iulia Motoc, colega noastră de agenţie de-mplinit dorinţe. Dar suveica a rămas în maşină. Era drogată de farmecul unui oraş în care mai că i-ar veni să se mute. Şi-a adormit fericită, pe bord, în dreapta, la geam, unde este locul ei obişnuit din călătoria lor prin lume.

2009-11-12T04:21:00.000-08:00

Suveica chicD10 în vizită la Johannes Vermeer

Pentru că a plecat în lume cu un artist, micuţa bate drumuri cu personalitate şi se opreşte lângă oameni speciali. Jan (poate nu întâmplător:)Vermeer "one of the greatest painters of the Dutch Golden Age", lucra încet şi cu multă grijă pentru detalii. Radu l-a catalogat scurt: "mare om" şi a dus suveica în vizită la casa în care a locuit acesta. I-a făcut cronica unei opere recunoscute la nivel internaţional pentru lumina pe care o degajă şi culorile puternice... Apoi i-a arătat unul dintre cele mai cunoscute tablouri ale lui Vermeer. Îl ştim cu toţii, dar altfel se vede de acasă de la el...

Apoi au dat împreună o tură de Delft, cu popas la centrul de porţelan şi cu ochii după sutele de fete frumoase din cartierul studenţesc, dar cu gîndul la una singură: " fata cu cercelul de perlă " şi cu turban albastru... Şi astfel s-a mai înnodat o poveste de suveică. Una cu aer boem, de Amsterdam!

primăria din Delft

2009-11-09T06:32:00.000-08:00

Suveica la cea mai bună şcoală de ski din Munchen

Alături de celelalte trofee. Pentru cei câţiva români, care lucrează acolo, a fost o victorie. Suveica de acasă... poveştile ei... La iarnă i-au promis o tură de pârtie, pe un sac plin cu paie. Cum ştie ea că se făcea pe dealul din spatele casei Mamei Ruţa, la Făgăraş. A acceptat bucuroasă. Radu a rămas să se mai gîndească. Şi să-şi ia un echipament nou:)

2009-11-04T16:06:00.000-08:00

Interviu cu o suveică la Deutsche Welle

Cristian Stefanescu e un român "fain" de-al nostru. L-am agăţat pe facebook acum câteva luni, când devalizase un târg vintage şi ne povestea ce lucruri frumoase achiziţionase pentru grădină. Am rămas "prieteni". Mai un like, un comment când era de commentat, până ieri când a aflat (prin aceeaşi metodă: FB) că suveica pleacă din Munchen spre Olanda. Ne-a invitat să facem un ocol scurt pe la Bonn, la sediul Deutsche Welle. Radu s-a conformat şi a dus-o la interviu. S-a comportat admirabil. A vorbit frumos despre România ei, iar artistul-agent al "Agenţiei de-mplinit dorinţe" de pe lângă chicD10, despre drumul lui prin Europa, despre dorinţe, colecţii, spaţii de expunere, pictură şi o suveică ce colectează amintiri din locurile de escală. De aici s-a plecat mai departe cu încă o poveste schiţată în jurnalul de călătorie a lui Radu şi lanyard-ul oficial Deutsche Welle Romania agăţat de suveica bătrână din Ţara Făgăraşului, care ţesuse cu siguranţă cândva şi pânză pentru o ie de inspiraţie săsească, pentru vre-o vecină.

Danke schoen:)

agentul RaduVitalaru in redactia DW. povestind...

2009-11-04T14:12:00.000-08:00

Nemţia, suzeta şi o suveică

SUVEICA ACEEA

În Germania, Radu a mai făcut un popas la Irina, colega noastră din cadrul "Agenţiei de-mplinit dorinţe". Au stat o seară la ea pe balcon, au simţit clopotele, au văzut ultimele frunze din anul ăsta căzând, au ascultat somnul liniştit a lui Luca şi visele lui, au pictat pe o farfurie. Au povestit despre România. Despre acasă şi cît de uşor poţi să-ţi faci aici prieteni buni. Buni! Buni! Pentru o viaţă. După povestea asta mi-am mai dat seama de un lucru: mai împlinim o dorinţă. A lui Radu - de a mai da o tură de lume înainte să se aşeze, de a se îndepărta de "aşa trebuie să fie"! Suveica şi Radu se duc unul pe altul în lume.

"Am văzut în oamenii ăştia o nebunie frumoasă şi o naturaleţe în modul de a discuta, de a gândi şi de a acţiona, de care îmi era şi dor! Radu e atât de sensibil la contextul în care respiră... ieri chiar am ASCULTAT clopotele bătând... aceleaşi clopote care bat în fiecare zi, dar pe care nu le mai asculţi pentru că ştii că "aşa trebuie" să fie! Am ascultat ultima suflare a frunzelor după ce taţii copaci le-au înghiţit puterea! şi... iată că Radu mi-a lăsat aceste manifestări ale spiritului sub culoarea unei pensule! O farfurie în minus, o amintire superbă în plus! Ne-a pictat frunze, clopote şi inspiraţie pe o farfurie care şi-a pierdut rolul (de farfurie), e acum parte din viaţa noastră!
Luca... are 10 luni. Şi lui îi plac oamenii frumoşi! Mai ales lui... ochii lui sunt mai mari! Suveica a plecat de la el cu draga lui dragă, partenera lui de somn... SUZETA! "

Irina Ramfu Flader
care a răcit după seara de pe balcon:)

când a plecat Radu, Luca încă nu se trezise. Suveica a dormit cu el şi i-a ascultat toate visele. Avea o suzetă nouă...

2009-11-02T09:37:00.000-08:00

INGOLSTADT...

Radu s-a dus să-i arate suveicii "Ghermania" pe care o iubeşte el

Apoi s-a întâlnit cu Justin Christian. Un pitic de un an si cateva luni, care i-a legat de suveică o maşinuţă. Bună. Nemţească:)

2009-11-02T07:26:00.000-08:00

Suveica traversează Austria

Suveica a văzut ieri Austria doar in trecere. I-a plăcut... tare! Radu i-a promis că o să se oprească mai mult asupra poveştilor din această ţară, la întoarcere, pe zăpadă. Să vadă şi ea minunăţia unor pîrtii de schii asemănătoare celor din fundul grădinii Mamei Ruţa... de la Făgăraş, dar mai... cum să spun... un pic mai mari, sau... mai mândre:).

2009-11-02T01:49:00.000-08:00

Radu Vitalaru

suveica pleacă la drum prin Europa

Tomnă târzie. Frig... dacă nu mă înşel afară ploua. În casă era cald. Era vreme pentru poveşti frumoase, oameni buni şi împlinit de dorinţe.
---------------------------------

Pentru că, în primul rând, suntem foarte buni prieteni, cu aceleasi setari, am avut încredere amandoi: eu să-i încredinţez suveica de la bunica, el să plece la drum cu ea prin Europa. Gândul a fost brusc! Planul desenat în 5 minute pe o eşarfă care avea un design de hartă. El şi-a făcut bagajul în mai puţin de o oră, pentru că a pierdut timp să-mi iubească ideea. Eu am scris povestea cât el împacheta. Roxana a desenat la geam o săgeată: Bunica-suveica-amintire-mostenire-copil. Vîrful acesteia arăta spre Munchen. Acolo locuieşte Irina, din echipa "Agentiei de-mplinit dorinţe". Luca, micuţul ei, are numai cîteva luni. E copilul care ne va ajuta să rescriem o poveste. A fost primul punct concret, pe harta noastră. Dacă până acum, suveica a stat într-o singură istorioară - a războiului de ţesut prăfuit de timp, acum înfăşurăm pe ea fire care vor spune sute de poveşti. Primul l-am înnodat eu, când l-am condus pe Radu la hotarul lumii mele, din care pleca... spre lume! E o bucăţică de cânepă, din trăistuţa Mamei Ruţa, bunica ce a reuşit să trimită peste mări şi ţări o suveica, printr-o singură dorinţă

Suveica... pe când era doar o dorinţă alb-negru

schimb de gînduri...

povestea incepe sa prinda culoare...

-----------------------------------------------------------------

SUVEICA A PLECAT LA DRUM PRIN LUME

2009-11-02T01:10:00.000-08:00

povestea suveicii

Acum mai bine de 20 de ani, o bătrână ca un înger, care ţesea la război şi-a pus o dorinţă: " Mi-ar plăcea ca suveica asta să ajungă prin toată România asta frumoasă. Să vadă şi ea ţara şi să o vadă şi ţara pe ea. E o bucăţică bună de Românie!Şi apoi să vadă lumea întreagă" Eram prea mică, dar i-am promis că o dată şi-odată o să scot suveica la plimbare. Acum m-am făcut mare, am deschis o "Agenţie de-mplinit dorinţe" şi o să plimb suveica asta prin toată lumea... pe la toată lumea, ca să povestească tuturor despre bătrana frumoasa ca un înger care ţesea la război trăistuţe minunate. Un obiect, un om şi o poveste din Ţara Făgăraşului. Pe blogul acesta o să vă spun povestea acestui drum:)