PALERMO - Italia

... la un workshop-seminar european

Are deja in spate o adevarata poveste a unei calatorii fascinante in jurul lumii. De data aceasta a ajuns cu Serana tocmai la Palermo. “Let’s talk about sex- Workshop despre sexualitate in Europa” a tratat suveica de orice urma de xenofobie si inhibitii. Acest brainstorming de solutii finantat de programul European “Citizen in act”, a implicat micul obiect traditioanal romanesc, intr o discutie serioasa despre educatie sexuala, arta si politica, in mijlocul unui mare grup de tineri ajuns acasa la italieni in decembrie, din intreaga Europa…

Serana Dragomir are 22 de ani, este agent de implinit dorinte la datorie , cetatean activ al Uniunii Europene si lucreaza in domeniul asigurarilor de viata, plus diverse proiecte europene.

Serana: "Evenimentul a avut loc in chiliile unei manastiri. Biserica a lasat in concesiunea lui Johnny toate camerele ... acestea sunt folosite numai pentru astfel de proiecte.

Cateva zile am facut seminarii, discutii, povesti. Se culeg toate informatiile noi aflate, se face una bucata raport, se trimite la Bruxelles... se dau solutii… si nu se termina aici. Solutiile chiar se pun in aplicare, intr un fel sau altul. Abia apoi se incheie cercul”

Serana a lipit de suveica o eticheta mare-ecuson, care certifica faptul ca micuta noastra a fost invitata de onoare in cadrul acestui proiect...

“Distratia a fost la cote maxime atat pe timpul zilei , cand a ascultat si a luat notite despre diferentele intre sex si gen , cat si tarziu in noapte, la party uri " printre care s a numarat si cel oferit de Serana, de ziua ei "... cand nu a putut sta jos o clipa. Prezentarea suveicii publicului (18 tari participante - Italia, Austria, Bulgaria, Republica Ceha, Danemarca, Estonia, Franta, Grecia, Italia, Lettonia, Lituania, Polonia, Portugalia, Romania, Spania, Slovenia, Suedia si Anglia, adica 50 de persoane) a fost foarte explicita. Suveica noastra a pictat, ca invitat de onoare, pe o panza imensa de 10 metrii lungime si 3 latime, alaturi de alti 12 participanti. Picturile sunt mai mult decat explicite pentru tema workshop ului, iar imaginea suveicii e intacta….. totul pentru arta ”

AMINTIRI DE LA OAMENI SPECIALI din Palermo...

Ruxandra Diaconu, este jurnalist. La seminarul din Palermo, dupa ce a facut cunostinta cu suveica noastra si i a ascultat povestile, i a atasat cureaua ei favorita, ca sa plece prin lume impreuna cu ea!

Filippo - o combinatie de arhitect ... cu medicina alternatitva ... indragostit de arta si feng shui, ne a facut cadou o umbrela rosie maare. Era asortata perfect cu esarfa lui rosie cu buline albe, dar a renuntat la a fi chic pentru suveica...

Susanne Dietz. Englezoaica. Din Londra. Are o firma care se ocupa cu organizarea de evenimente neconventionale. A legat bine de suveica,(pe care a placut o foarte mult, fiind si ea o exprimare neconventionala a unui fapt) ... a legat, dupa cum spuneam, un CD interesant cu povesti si imagini ale unor spatii mai putin traditionale…

In preajma Ajunului Craciunului, Serana s a intalnit cu Lili si i a predat suveica. Au povestit despre cum a fost calatoria, cum s au pierdut avioane din cauza vremii, cat de cumintica a fost vedeta noastra de lemn si cum creste, pe zi ce trece. Despre cat de mult isi doresc strainii sa ia suveica cu ei sa ii arate lumea... Pe 2 ianuarie, Lili porneste la drum: Valloire-Franta, Venezia-Italia si o mini vacanta de schi in Alpi. Dupa 12 ianuarie, si dupa ce va fi adunat alte si alte povesti, se va intoarce acasa. Dar numai si numai pentru a o lua de la capat...

Istambul

cu Anca prin Marele Bazaar, Moscheea Sf.Sofia şi o gură de aer proaspăt de pe malul Bosforului

Anca Dincă e arhitect. La început de decembrie a luat cu ea suveica să-i arate Istambulul, cu tot ce are el mai frumos. La întoarcere s-au prezentat cu un adevărat jurnal de călătorie orientală...

Aterizare in Istambul - Ploua! Deja ma gandeam dak nu cumva suveica mea s-o fi plictisit in geanta, infasurata in 2 esarfe, k nu cumva sa i se intample ceva… In clipa in care am desfacut fermuarul, sturlubatica a vrut direct sa incerce scaunul tapitat cu satin, de la masuta de cafea… apoi m-a rugat frumos sa o pun in poseta, dar mai l-a suprafata, sa poata observa spectacolul stradal. Hotelul Sapphire, situat in zona veche a Istanbulului - Sultan Ahmet, era de o eleganta subtila, cu oarecare accente opulente ce aminteau de Anatolya.

La drum! fiecare vitrina de „delight”, fereastre cu bijuterii fantezie in montura de aur sau argint, vase pictate, covoare manual tesute si gentute, saculeti, cercei… Raiul pe pamant!! Cu aceasta ocazie Suveica a primit un cadou: o micuta brosa cu celebrul „ochi al Maicii Domnului”. I-am atasat-o imediat si am numit brosa „remember Istanbul”.

Daca mai punem la socoteala si restaurantele si barurile cu specific ce ne imbiau sa stam pe pernele moi si dese si eventual sa savuram si o narghilea, atunci cred k tabloul e complet. Imaginea aceasta boema ne-a fost brusc rupta de o alta, la fel de impreionanta: Bosforul! Ne-am hotarat sa cerem ajutor cuiva… aici intervine Aydin. Un tinerel simpatic foc care ne-a invartit si zapacit cam 1 ora. S-a dus si s-a intors, intreband pentru noi ce si cum… Ne-a luat bilete de autobuz potrivit pentru a merge in centru si gata! Suveica a vrut sa faca o fotografie cu Aydin, ca sa ii multumeasca.

Seara aceea ne-am distrat de minune. Cu ajutorul unor prietenii ce ii aveam deja in Istambul am ajuns in Taksim (un fel de Lipscani al Bucurestiului) unde am servit Raki (nu e pe gustul nostru) - bautura traditionala in zona, am mancat inele de ceapa cu sosuri bine condimentate si peste. Ca sa nu ne plictisim am tot schimbat localurile si locatiile, in final oprindu-ne intr-un club unde am dansat pana pe la 3 dimineata. Dar taximetristul nostru nu ne-a dus la hotel… ne-a lasat langa Aga Sofia (Moscheea Sf Sofia), cam la 1 km distanta. Si asa am observat ca Istambulul este la fel de frumos pe intuneric, ca si ziua. Am visat matasuri in acea noapte… Iar suveica valuri din ţesăturile pe care le făcea cu bunica ei la război!

............................................

Basilica Cistern. Nimic din exterior nu ne-a pregatit pentru ce aveam sa gasim inauntru. Odata ce am coborat multele trepte de la intrare am… inghetzat. Priveam spectacolul din fata noastra si am constatat ca nu mai aveam voce. Ni se prelingeau lacrimi pe obraz. Suveica s-a pitit timida in geanta, incercand si ea probabil sa isi ascunda o lacrima gandindu-se la bunica ce ii dorise atat de mult sa vada lumea… Basilica Cistern a functionat ca un mare bazin de apa pe vremea marelui Imperiu Otoman, acum fiind doar un centru turistic foarte frecventat de cei ce nu au venit in Istambul doar sa vada Marele Bazaar. Intri si te intampina o padure de coloane cu capitelii imense dorice si corintice pe socluri mari de piatra partial acoperite de apa in care se plimba nestigheriti o multime de pesti. Mergem sa privim capetele Meduzei : doua socluri de coloane impresionant de mari, descoperite in urma sapataurilor arheologice in zona. Soclurile sunt sculptate cu fata Meduzei, personaj mititc de care am auzit toti si sunt amplasate in coltul cel mai indepartat al Basilicii.

Green Corner - din care s-a remarcat un delicos ceai de mere pentru care toate am dezvoltat dependenta. Am constatat ca e bine sa fii fata si sa vizitezi Istambulul. Primesti tot felul de lucruri "from the house" sau... doar asa... Suveica a cerut voie sa faca o poza cu doi tineri ce stateau la o masa vecina, in asteptarea narghilelei. Zis si facut… in fata aveam imaginea Moscheei Aga Sofia, in spate era Basilica Cistern, in stanga si dreapta se intindea colorat cartierul Sultan Ahmet. Sa tot visezi…

...............................

Ca sa si aduca aminte de casa, i am atras atentia suveicii asupra unui ritual turcesc. Semana tare mult cu razboiul de tesut al bunicii in care si dusese ea majoritatea existentei, ducand incoase si n colo zeci si sute de fire ... Mi s a parut ca zaresc o lacrima... de dor si drag. Si am zăbovit aici un pic mai mult!

Grand Bazaar- nestiind la ce sa ma astept am intrat incet, cu grija in ceea ce se anunta raiul cumparaturilor. Mi-am luat suveica din poseta si am inceput sa cautam impreuna lucruri inedite. Si am gasit: picturi miniaturi ale unui dragut artist, creator de bijuterii unicat, Deniz, sapunuri facute manual cu diverse arome (de capsuni de vanilie, de scortisoara, de mar) În magazinasul acestuia, suveica a vrut o poza pe tejghea, langa proprietar!

Din avion, la intoarcere, am aruncat inca o privire asupra Istambului. Sa vezi aceasta metropola noaptea, de la inaltime... este o alta poveste frumoasa pe care am sa o scriu in detaliu. Pana atunci, incearca sa inchizi ochii si sa te imaginezi acolo, intr-un oras cu oameni de o modestie nemaintalnita, cu fetele mereu vesele, serviabili, care incearca sa te ajute chiar daca nu inteleg bine ce vrei :) Zambeam relaxata cu gandul la urmatoarea vizita in orasul minunilor mele. Suveica, in cala, se relaxa si ea, visand la o altă calatorie prin lume. A bifat si Istambulul. Şi il iubeste pentru “culoarea” cu care a bucurat-o!

Acum ne întâlnim cu Radu să-i arătăm "copilul", să vadă că e în regulă, să-i povestim pe unde am umblat, ce-am văzut şi ce-am făcut,  apoi cu Serana, care o preia pentru o scurtă excursie la o expoziţie de artă la primăria din Palermo. Şi o petrecere în "ţara mafioţilor":)

Bruxelles-Bucureşti şi înapoi acasă

După plimbarea prin Bruxelles, Radu şi suveica s-au urcat într-un avion şi s-au întors. Pe el, călătoria l-a inspirat. A venit cu gânduri creative, cu drag de "acasă" şi cu dor! Suveica însă a rămas cu dor de ducă. Tocmai de aceea, începem partea a doua a poveştii. De acum va pleca singură, din loc în loc, pe principiul "dă mai departe" şi va cunoşte oameni şi locuri în care n-ar fi visat vreodată să ajungă. E mare deja, se descurcă singură. Radu a învăţat-o tot ce trebuia să ştie şi tot ce avea nevoie pentru marea călătorie care va urma. Deocamdată suveica e la Braşov. Se odihneşte şi pregăteşte bagajele pentru noua aventură ce o aşteaptă... Înainte însă, va ajunge acasă, la Mama Ruţă, să aprindă o lumînare şi să-i povestească toate câte le-a văzut pe unde a umblat!

 Bruxelles - o plimbare prin oraş

Mi-am dorit mult  ca suveica să vadă Bruxelles- ul. Ieri, de ziua mea, Radu a dus-o acolo. A plimbat-o prin oraş... au mâncat cartofi, ciocolată şi au băut bere. O tură de centru, Grande Place, Manneken-Pis, celebra statuie de copil ... apoi amintiri despre copilul-statuie pe care ni-l arăta într-o seară pe Biserica Neagră din Braşov. Apoi iar clădiri fascinate, luminate ca de Crăciun, oameni frumoşi şi noduri prinse pentru fiecare poveste de suveica bătrână, coborâtă ca un dac de pe coloană, în apropierea Parlamentului European. Şi-atât! A şi întâlnirea cu Iulia Motoc, colega noastră de agenţie de-mplinit dorinţe. Dar suveica a rămas în maşină. Era drogată de farmecul unui oraş în care mai că i-ar veni să se mute. Şi-a adormit fericită, pe bord, în dreapta, la geam, unde este locul ei obişnuit din călătoria lor prin lume.

Suveica chicD10 în vizită la Johannes Vermeer

Pentru că a plecat în lume cu un artist, micuţa bate drumuri cu personalitate şi se opreşte lângă oameni speciali. Jan (poate nu întâmplător:)Vermeer "one of the greatest painters of the Dutch Golden Age", lucra încet şi cu multă grijă pentru detalii. Radu l-a catalogat scurt: "mare om" şi a dus suveica în vizită la casa în care a locuit acesta. I-a făcut cronica unei opere recunoscute la nivel internaţional pentru lumina pe care o degajă şi culorile puternice... Apoi i-a arătat unul dintre cele mai cunoscute tablouri ale lui Vermeer. Îl ştim cu toţii, dar altfel se vede de acasă de la el...

Apoi au dat împreună o tură de Delft, cu popas la centrul de porţelan şi cu ochii după sutele de fete frumoase din cartierul studenţesc, dar cu gîndul la una singură: " fata cu cercelul de perlă " şi cu turban albastru... Şi astfel s-a mai înnodat o poveste de suveică. Una cu aer boem, de Amsterdam!

primăria din Delft

Suveica la cea mai bună şcoală de ski din Munchen

Alături de celelalte trofee. Pentru cei câţiva români, care lucrează acolo, a fost o victorie. Suveica de acasă... poveştile ei... La iarnă i-au promis o tură de pârtie, pe un sac plin cu paie. Cum ştie ea că se făcea pe dealul din spatele casei Mamei Ruţa, la Făgăraş.  A acceptat bucuroasă. Radu a rămas să se mai gîndească. Şi să-şi ia un echipament nou:)

Interviu cu o suveică la Deutsche Welle

Cristian Stefanescu e un român "fain" de-al nostru. L-am agăţat pe facebook acum câteva luni, când devalizase un târg vintage şi ne povestea ce lucruri frumoase achiziţionase pentru grădină.  Am rămas "prieteni". Mai un like, un comment când era de commentat, până ieri când a aflat (prin aceeaşi metodă: FB) că suveica pleacă din Munchen spre Olanda. Ne-a invitat să facem un ocol scurt pe la Bonn, la sediul Deutsche Welle. Radu s-a conformat şi a dus-o la interviu. S-a comportat admirabil. A vorbit frumos despre România ei, iar artistul-agent al "Agenţiei de-mplinit dorinţe" de pe lângă chicD10,  despre drumul lui prin Europa, despre dorinţe, colecţii, spaţii de expunere, pictură şi o suveică ce colectează amintiri din locurile de escală. De aici s-a plecat mai departe cu încă o poveste schiţată în jurnalul de călătorie a lui Radu şi lanyard-ul oficial Deutsche Welle Romania agăţat de suveica bătrână din Ţara Făgăraşului,  care ţesuse cu siguranţă cândva şi  pânză pentru o ie de inspiraţie săsească, pentru vre-o vecină.  

Danke schoen:)

agentul RaduVitalaru  in redactia DW. povestind...